Biblia sau Sfânta Scriptura este Cartea despre care Dumnezeu spune, prin gura Sfântului Sau Prooroc Moise: „ea nu-i pentru voi doar o vorba goala, ci e însasi viata voastra, si prin cuvântul acesta va veti îndelunga zilele...“ (Dt 32, 47). Acelasi adevar ni-l descopera apoi Însusi Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru noi, Domnul nostru Iisus Hristos, când le spune ucenicilor Sai: „Cuvintele pe care Eu vi le-am grait, ele duh sunt si viata sunt“ (In 6, 63). Asa a înteles Biserica înca de la întemeierea ei, în ziua Cincizecimii, locul si rolul Sfintei Scripturi în viata ei, cinstind-o ca pe Cuvântul cel viu si spre mântuirea noastra lucrator al lui Dumnezeu. Cultul, teologia, viata duhovniceasca, iconografia, într-un cuvânt întreaga viata bisericeasca ortodoxa este o dumnezeiasca rodire a Sfintei Scripturi, asa cum ne-a fost ea încredintata de Sfintii Apostoli si talmacita de catre cei mai adânci cunoscatori si râvnitori plinitori ai învataturilor ei: Sfintii Parinti. În Biserica noastra Ortodoxa Româna, grija pentru împartasirea credinciosilor dreptmaritori de frumusetea nepamânteasca si de tot folosul duhovnicesc ale Cuvântului dumnezeiesc în propria lor limba, s-a manifestat de timpuriu în comparatie cu alte neamuri crestine. În fruntea harnicilor si talentatilor traducatori ai scrierilor biblice s-au situat întotdeauna ierarhi eruditi, care si-au închinat timpul si priceperea acestei sacre stradanii, adaugând nevointei nevointa, lasându-ne ca pe o mostenire nepretuita, înca din veacul al XVII-lea, întreaga Biblie în grai românesc, editie cunoscuta sub denumirea de Biblia de la 1688, Biblia lui Serban sau Biblia de la Bucuresti. Pentru realizarea acestui monument unic al credintei noastre dreptmaritoare, dar si al culturii române, vrednicii lui tâlcuitori au luat „lumina si dentr-alte izvoade vechi“, avându-se însa ca temei al traducerii textul „cel elinesc al celor 70 de dascali“, adica Septuaginta. O vrednica de mentionat marturie în acest înteles este activitatea tipografica a diaconului Coresi, care pentru a raspândi cuvântul dumnezeiesc scris si românilor din Transilvania, a izbutit sa tipareasca la Orastie, în 1582, carti din Vechiul Testament, într-o scriere cunoscuta sub nu